Adolescent, caut model!

Nu, nu model pentru poze de Facebook, ci un model de viață.

Azi a avut loc proba scrisă la limba și literatura română a examenului de Bacalaureat. Elevii de la profilul real au avut de redactat un text argumentativ despre importanța alegerii unui model în viață. Deși eu am depășit etapa asta, tema eseului mi-a dat bătăi de cap toată ziua.

Pe tot parcursul vieții, cu precădere în perioada adolescenței, avem nevoie de oameni care să ne asculte, să ne înțeleagă și să ne sfătuiască. Suntem ființe sociale, comunicăm și impărtășim idei, emoții, sentimente, întâmplări. Și nu putem face toate astea singuri, avem nevoie de alți oameni.

Teoria pare simplă, în practică lucrurile stau puțin altfel. Cine sunt oamenii ale căror povești ne inspiră în croirea propriului drum? Privind la societatea actuală, se pare că s-au cam dus vremurile în care toate fetele voiau să fie asemenea mamelor lor sau asemenea doamnei învățătoare, în favoarea „vedetelor” promovate de ziarele de scandal și emisiunile de televiziune care se difuzează de obicei înaintea știrilor de seară.

Model în viață îți este, în primul rând, o persoană care are o poveste. Odată ce îi cunoști povestea, aceasta trebuie să te împresioneze, să te facă să te gandești la tine și la povestea pe care tu trebuie să ți-o construiești. Alegerea unui model ar trebui să aibe la bază admirația pentru acea persoană și dorința de identificare cu aceasta. Cel mai adesea este vorba de oameni cu care avem pasiuni comune, cu care împărtășim aceleași valori și care activează în aceleași domenii ca noi.

În ceea ce mă privește, nu pot spune că am un singur model de viață pe care îl urmez. În schimb, am mai multe persoane ale căror povești mă inspiră și mă motivează. E vorba despre oameni care pun pasiune în ceea ce fac și pentru care satisfacția unui lucru făcut cu dragoste e mai importantă decât beneficiile financiare, care nu au renunțat la visele lor oricât de greu le-ar fi fost.

Pe primul loc e mama mea. În fiecare zi. Mai e directoarea școlii generale în care am învățat, de departe una dintre cele mai frumoase și elegante femei pe care le-am întâlnit. Mai e profa care m-a meditat la română și la care mă duc cu sufletul în palme, ca la medic. Mai e profa de muzică din liceu, pentru că rămâne în sistemul de învățămând din dragoste pentru elevi și din convingerea că poate schimba ceva. E genul de om care luminează o întreagă clasă cu zâmbetul ei. Și mai e bunicul meu, care are cei mai frumoși ochi albaștri și cel mai bun suflet. E cu siguranță cel mai modest si mai generos om din câți cunosc.

Și as mai avea un amic, un foarte bun prieten. Nu l-am considerat niciodată un model, deși cred că aș avea destule motive să o fac. Dragul meu, sună-mă daca îți dai seama că la tine mă refer.